Dovlecei marinaţi

Cred că aceştia au fost ultimii dovlecei din piaţă. Toată vara – ca în multe ale veri, de câţiva ani încoace – am avut frigiderul plin cu dovlecei, din care am bucurat toata familia, ba cu dovlecei pane, ba cu dovlecei muraţi. Iar la dovlecei marinaţi m-am gândit abia după ce stocul permanent de vară s-a terminat.
Reţeta nu e nemaiauzită, mai ales la mine pe blog: am preparat la fel vinete, iar numărul imens de accesări al respectivei reţete mă face să cred că nu m-am chinuit degeaba cu demonstraţia.
Ca să revenim la subiect, lucrurile sunt simple. Ingredientele necesare, pe lângă dovlecei, sunt câteva: oţet, apă, sare, ulei, usturoi, câteva fire de verdeaţă aromată şi condimente după cum doriţi (piper, muştar, dafin, ienibahar, coriandru etc). Dovleceii se curăţă, se taie felii de unu-doi centimetri grosime, se presară sare deasupra şi se aşteaptă să lase suc.
În acest timp, se pune la fiert o soluţie de apă cu oţet (oţet şi apă în părţi egale, dar puteţi pune mai multă apă, dacă vi se pare prea acră, ţinând însă cont de faptul că oţetul are un rol important în macerare), în care se adaugă ce condimente doriţi: boabe de piper, coriandru şi muştar, ienibahar, frunze de dafin, ardei uscat (poate fi şi iute), dar şi cuişoare ori un baton de scoţişoară, dacă vreţi să aibă o aromă aparte. Adăugaţi sare şi, dacă aţi pus cuişoare ori scorţişoară, merg şi două-trei linguri de zahăr la litrul de lichid. Când a dat în clocot, puneţi feliile de dovlecel. Dacă nu încap toate, le puteţi fierbe în mai multe serii.
Lăsaţi dovleceii să fiarbă până se înmoaie, apoi îi scoateţi şi îi puneţi la scurs. Pregătiţi borcanele, care este de preferat să fie sterilizate, mai ales dacă puneţi pentru iarnă dovleceii.
Puneţi feliile de dovlecei în borcane, strecurând printre ele căţei de usturoi zdrobit şi fire de cimbru ori cimbrişor, rozmarin ori busuioc, după preferinţe. Asiguraţi-vă că feliile sunt bine aşezate şi nu rămân spaţii (aer) între ele. Nu umpleţi complet borcanele, ci lăsaţi două-trei degete până la margine. La final, puneţi deasupra un căţel de usturoi şi un fir de verdeaţă aromată şi turnaţi ulei de măsline cât să acopere totul.

Se lasă la macerat la temperatura camerei două zile, apoi se pun borcanele la rece. Eu am deschis primul borcan după o săptămână, dar – făcând comparaţia cu vinetele preparate după aceeaşi reţetă – cred ca ar fi bine dacă ar sta ceva mai mult până la momentul consumului, mai ales că nu sunt la fel de moi ca vinetele. Mă gândesc că două săptămâni ar trebui să fie, cel puţin.

Sunt deosebiţi dovleceii preparaţi astfel. Încă un exemplu că o legumă fără veleităţi nobile poate surprinde cât se poate de plăcut.
Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Dovlecei marinaţi&8221;

  1. Azi am chef de bucătăreli şi voi încerca reţeta asta de dovlecei marinaţi şi pe cea de vinete.
    Nu îmi este clar un lucru: fiind vorba de murături, se consumă ca atare? (Adică acompaniază felul al doilea, ca să zic aşa?) Sau pot fi garnitură? Care este deci rolul lor la masă?
    (Tot azi, trebuie să folosesc cumva gutuile pe care le am. Îţi scriam azi-dimineaţă într-un comentariu la articolul tău de ieri, despre fructe, că nu mă pot hotărî între peltea şi gem. Am senzaţia că nu a ajuns la tine comentariul meu. Să revin să-l scriu?)

    Apreciază

  2. Teodora, noi am mancat vinetele si dovleceii ca pe un fel de aperitiv, dar poti sa ii pui si langa o friptura cu garnitura, pentru ca un gust acrisor. Nu sunt chiar o muratura. Dealtfel, in postarea despre vinete scriam ceva despre dilema pe care am avut-o cu privire la natura acestei mancari: muratura sau marinata.
    Cat despre comentarii, ele nu apar instant pentru ca au nevoie de aprobare, pentru a aparea. Incerc sa nu las oamenii sa astepte prea mult pana isi vad comentariile totusi. 🙂

    Apreciază

  3. minunata leguma dovlecelul! iar cu reteta asta cred ca li se face inca o data dreptate! am sa incerc si eu cu vinete – dovlecei nu mai gasesc aici 😦

    Apreciază

  4. Gabi, amân pentru mâine să fac dovlecei şi vinete marinate, că azi m-am trezit că nu am destul ulei (iar afară e urât-urât, brrr… nu mi-a venit deloc să ies).
    Te ţin la curent!
    (Azi m-am ocupat de gemul de gutui. A ieşit gustos; şi destul de mult – din 3 kg de gutui au ieşit 4 borcane măricele. La peltea nu eram prea lămurită cum e cu pasatul şi strecuratul fructelor, astfel încât pelteaua să iasă limpede, clară. Mă voi încumeta altă dată.)

    Apreciază

  5. Succes oricum. La peltea, e adevarat ca zeama de fructe trebuie sa fie limpede, de asta se pune zeama in care au fiert fructele, nu fructele pasate. Din fructe pasate se face marmelada.
    Daca ai nevoie de alte lamuriri, vezi postarea despre compoturi, dulceturi si gemuri, din sectiunea Utile.

    Apreciază

  6. M-am documentat, m-am uitat inclusiv la pelteaua ta de portocale (chiar că e mai puţin întâlnită! eu una auzisem doar de peltea de gutui şi de pere) şi la marmelada de pere. (Ambele arată foarte bine!)
    Începe să se dezvolte „embrionul” (ideea), parcă tot mai mult… aproape că devine o provocare! 🙂

    Apreciază

Comentează aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s