Scorţişoară şi nuci. Cu aripi de pui, nu în desert…

Am tot adunat, de câteva zile, mai multe reţete de prezentat pe blog, dar nu m-am putut decide ce să postez: murăturile asortate, gemul de gutui, aripioarele picante ori problemele existenţiale declanşate de concursul lansat de Bucătarul maniac… Asta în condiţiile în care mă mai aşteaptă ceva materii prime pentru o dulceaţă de struguri, ghebe de pus la murat şi încă vreo două chestii cu regim de surpriză. Şi, de bine ce m-am gândit, a trecut o zi fără să public nimic.
Până la urmă, vocea publicului (hehe!) a învins şi am ales să fac o excepţie, povestindu-vă ce improvizaţie mi-a reuşit duminică, în prima zi cu soare după atâta frig. Zi pe care am folosit-o din plin făcând un grătar.
Aşadar, doamnelor şi domnilor, vă prezint aripioarele cu scorţişoară şi nuci! Am avut la dispoziţie 10-12 aripi de pui (merg şi alte părţi anatomice ale puiului, cum ar fi copănelele, dar nu iese chiar acelaşi lucru), praf de scorţişoară (jumătate de linguriţă), boabe de piper, coriandru şi ienibahar, câteva cuişoare, sare, miezul de la trei nuci. Să mai aveţi la îndemână bulion şi miere. Şi ceva răbdare, pentru că le mâncaţi peste două-trei zile…
Aripile bine spălate se sărează puţin, apoi se pun peste ele condimentele – piperul, coriandrul, cuişoarele – şi nucile, toate zdrobite. (Ideea de a poza totul pentru blog mi-a venit după ce începusem procesul tehnologic, aşa că vă scutesc de imaginea unor aripi nude de pui şi trec deja la condimente.)

După ce am amestecat bine aripile cu mixul de condimente, am pus deasupra amestecul de ketchup. Am avut de gând să adaug două-trei linguri de bulion şi una de miere, dar, pentru că nu am avut suficient bulion, am făcut combinaţia asta de ketchup dulce şi picant.

Ameţite bine în sosul de ketchup, condimente şi nuci, aripile au ajuns într-un castron (merge şi o pungă), în frigider, la macerat. A doua zi ar fi trebuit să ajungă pe grătar, dar o schimbare de program a prelungit aşteptarea cu o zi. Astfel că, după două zile şi ceva de stat la macerat, le-am pus la perpelit pe grătar…

Nu ştiu cât au stat aripile pe grătar. Să întreb cât a durat totul nu are rost, pentru că cine a păzit grătarul şi aripile din care ieşea suav miros de pui cu aromă dulceagă de scorţişoară a salivat suficient de tare încât să i se deformeze percepţia asupra timpului…

Luate de pe grătar, 9 din cele 12 aripioare s-au topit rapid în burţile a doi adulţi şi un copil, stropite din belşug cu sos de gogonele.

</ div

O masă copioasă şi nu tocmai nesănătoasă aş zice, chiar dacă am scăpat pe grătar şi nişte mici (din oaie şi vită, nu din porc).

Nu sunt un mare fan al combinaţiei dulce – sărat, dar aripile astea chiar sunt deosebite. La nevoie, pot fi puse şi la cuptor, dar nimic nu se compară cu aroma dobândită după ce au stat la afumat pe grătar…

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Scorţişoară şi nuci. Cu aripi de pui, nu în desert…&8221;

  1. Aha, deci astea erau aripile despre care ne spuneai că au fost însoţite de sosul de toamnă, făcut din gogonele (mie mi-a plăcut foarte mult denumirea de „sos de toamnă”, sună foarte poetic, să zic aşa… pastel de toamnă, rondel de toamnă, sos de toamnă… plus că nu-l poţi face decât toamna, e clar că-i specific perioadei, aşa că e momentul lui de celebritate).
    Şi uite că la reţeta despre aripioare am vorbit mai mult tot despre sosul de toamnă. 🙂
    E clar că am făcut o pasiune pentru el. 🙂
    Dar, revenind, cu mixul de condimente pe care l-ai folosit, n-avea cum să nu fie grozav gustul cărniţei pe grătar.
    De experimentat!

    Apreciază

  2. E clar, Teodora, ca te-a impresionat sosul de gogonele… :)) Ma bucur ca ti-a placut, iti recomand sa il incerci cu aceste aripioare si cu dovleacul copt pe care l-am copiat si eu de la Zana eficientei.

    Apreciază

  3. Super retetea, abia o asteptam sa pot incerca si eu. Cat despre statul o zi in plus la macerat, matusa mea avea o vorba cand nu nimerea reteta: „a gresit-o buna”.
    Acum sa te intreb de unde ai luat ghebebe. De vreo 4 toamne imi zice al meu sa-i pun ghebe in gogosari cum a mancat el la matusa din moldova. Probelma este ca am gasit o singura data in piata gehbe si aratau oribil, dar chiar de as fi luat nu aveam o reteta pe care sa o incerc cu incredere.

    Apreciază

  4. Ana, ghebele au ajuns la mine direct din padure, mi le-a adus mama.
    Cat despre reteta, nu m-am decis inca in ce mod sa le fac. Ori murate, ori cu ceapa si gogosari. Probabil voi imparti totul in doua si le fac pe ambele…

    Apreciază

  5. minunata reteta asta a ta! cred ca si timpul petrecut la macerat a avut rolul lui. cat priveste combinatia asta de gusturi, nici eu nu eram fan pana cand am trantit odata niste ciuperci in lapte si scortisoara de era sa mancam si cratita :)). Gabi, felicitari pentru inspiratie!

    Apreciază

Comentează aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s