Nicio dorinţă…

Trăiesc. Încă. În România. Pe bune, chiar dacă nu am mai apărut pe aici. Nu am dispărut de pe faţa pământului, nu am emigrat în Congo şi nici nu am intrat în grevă electronică (asta-i varianta pentru online a grevei fiscale), deşi aşa-mi vine câteodată să le fac pe toate… Doar că am descoperit că mi s-au îndeplinit dorinţele şi m-a copleşit revelaţia asta în aşa hal, că încă nu mi-am revenit.
Mi-am dorit o familie unită, activă şi veselă şi o am. Atât de veselă şi de activă încât, în circuitul acasă – grădiniţă – serviciu – grădiniţă – acasă – grădiniţă ş.a.m.d. nu apuc niciodată să mă plictisesc.
Mi-am dorit un job care să mă motiveze şi să simt că am valoare şi l-am primit. Atât de mult mă motivează încât seara, la culcare, tot dosare şi proiecte am în minte.
Mi-am dorit o casă la curte şi o am, iar acum îmi dau seama ca 24 de ore nu sunt suficiente pentru a ajunge mereu în toate colţurile ei.
Mi-am dorit să ştiu să gătesc şi ştiu. Atât de bine încât cei din jurul meu s-au obişnuit cu tot felul de chestii bune şi acum nu pot să îi dezamăgesc umplându-le farfuriile cu junk food. La fel şi prietenii şi vreo doi vecini…
Mi-am dorit să fiu scriitoare. Şi scriu. Bileţele mai mici şi mai mari, pagini rătăcite de agendă, pe care nu ştiu ce duh binevoitor va fi vreodată în stare să le pună în ordine.
Am tot ce mi-am dorit. Nu mai vreau nimic. Cu atâta fericire în jur, cine mai are nevoie (a se citi timp) de ceva?
Aşa că aveţi grijă ce vă doriţi. Nu de alta, dar s-ar putea să se îndeplinească…
P.S.: Mai în glumă, mai în serios, vă aştept pe aici, la un pahar de lichior de ouă şi la o poveste. Pentru că, după un pahar, parcă merge şi-o vorbă, nu?
Anunțuri

14 gânduri despre &8222;Nicio dorinţă…&8221;

  1. Bine ai revenit, Gabi! S-a simţit lipsa ta pe-aici, dar dacă e justificată de atâtea dorinţe împlinite, se iartă:) Lichiorul de ouă îl am, ce-i drept făcut de altcineva şi poate nu la fel de bun ca al tău, dar poate mai târziu ciocnesc un păhărel virtual cu tine!

    Apreciază

  2. puideblog, recunosc ca a fost un mod elegant de a scrie o scutire pentru mai multe absente. 😀
    Nu, nu a fost ziua mea, dar am avut un sarbatorit in familie, e adevarat. S-a simtit mirosul de lichior?? :))

    Apreciază

  3. :)) nu după mirosul de lichior, ci mă gândeam aşa după inventarul de dorinţe împlinite, pe care nu-l faci chiar în fiecare zi, nu? şi revelionul trecuse…
    La mulţi ani sărbătoritului! poate a puiului tău perspicace:)

    Apreciază

Comentează aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s