Terapia prin bucătărit

Vineri seară. Frig. E încă iarnă şi încă una din acelea care este evident că „nu-i ca vara”. La hipermarketul din piaţă e o coadă la case precum duminica, la Loto. Am două caserole, din care niciuna nu îmi trebuie neapărat. Şi totuşi…
Coşul dinaintea mea îşi mişcă încet pachetele cu încă un pas în faţă. Salată de vinete (cam închisă la culoare), iaurt cu fructe, pui Shanghai (nu tocmai proaspeţi, mi se pare), cartofi prăjiţi la caserolă (reci, ce-i drept), o maioneză cu usturoi, o sticlă de Cola, una de Fanta, patru beri, o pâine. Suficient pentru o masă ori chiar două, depinde cât duce fiecare înainte de culcare. Ori la trezire, pentru că nu mi-e clar dacă proprietarii temporari ai coşului albastru – un nene care, în timp ce achită, îşi arată cu ostentaţie legitimaţia albastră de angajat al unei corporaţii IT şi a lui tanti impecabil machiată – merg spre casă ori pleacă în oraş. 
Îmi iau sacoşa şi plec. Spre casă, nu în oraş. Mă duc să mă arunc în bucătărie. Să sacrific una din caserolele cumpărate şi mai bine de jumătate de oră din timpul meu liber. 
Ceva mai târziu, un pui de mămăliguţă caldă abureşte pe masă, lângă pulpiţele de pui, mujdeiul îmbunătăţit şi vinul roşu de casă. Mă gândesc la salata sleită şi la cartofii reci ai omului de la Cisco şi fac un calcul sumar. Mă întreb cine iese mai bine: el, că a scutit statul în bucătărie cumpărând totul de-a gata ori eu, că m-am ales cu o mâncare caldă şi gustoasă, o reţetă nouă pentru amatorii de usturoi şi cu o şedinţă gratis de terapie antistress. Nu mi-am întrebat stomacul ce părere are, dar am o idee despre ce ar fi răspuns.
Cam asta a fost pentru mine statul în bucătărie, într-o seară de vineri. Până la urmă, e şi asta o formă de „debriefing”. Şi totul pentru o mână de mujdei… 
Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Terapia prin bucătărit&8221;

  1. Îmi imaginez uşor cum era coada, că am văzut şi eu într-o duminică o coadă la Loto, de m-am speriat (acum înţeleg de la tine că e aşa doar duminica, nu? că mă speriasem, mă gândeam că oare chiar aşa-s disperaţi oamenii, din moment ce singura lor speranţă, financiarmente vorbind, a rămas câştigul la Loto?).
    Cât despre usturoi, e bine-venit în perioada asta de frigăraie, când tre' să ne păzim de răceala. Nimic mai sănătos decât un mujdei serios! 🙂

    Apreciază

  2. Teodora, habar daca si cum sunt cozile la Loto in celelalte zile ale saptamanii. Eu nu ajung acolo decat duminica si doar daca se nimereste sa fie in drum. De castigat la Loto, eu nu imi doresc in mod special, desi niste bani in plus nu strica niciodata. Problema este ca banii aia ar rezolva niste probleme, dar sunt foarte convinsa ca ar genera altele…

    Apreciază

  3. Zazuza, e o chestiune de optiune personala. Cineva mi-a spus candva ca am „reflexe comuniste” pentru ca obisnuiesc sa pun muraturi, treaba „inutila” cat timp sunt pline magazinele de borcane… Oameni si oameni.

    Apreciază

  4. Cu siguranta tu esti cea castigata. O masa pregatita in casa nu ai cum sa o compari cu o „sleitura” cumparata din supermarket. Sa ne gandim doar la miresmele ce plutesc in casa. Azi am facut cateva alune la cuptor, cand copilul a intrat in casa (fusese cu tati…..la…LOTO) a inceput sa topaie si sa strige ” a facut mami alune, a facut mami alune”, asta pentru ca mirosul de alune copate la invaluit inca de la intrare. Acei oameni din povestioara ta, sunt niste oameni saraci si cand spun asta nu ma refer la bani, ci la faptul ca in casa lor nu va mirosi decat a „supermatket”.

    Cristina

    Apreciază

  5. N-o să înţeleg niciodată de ce li se par unora reflexe comuniste nişte obiceiuri cât se poate de sănătoase, doar pentru că se petreceau şi-n perioada aia, dar vorba ta, fiecare cu ideile lui.

    Apreciază

  6. @cristina, o masa pregatita in casa este mai mult decat niste ingrediente puse laolalta intr-o oala. Poate ca acel „ceva” pus in plus la mancare lipseste multora.

    @puideblog, poate nu e decat o scuza pentru propria neputinta, poti sa stii?

    Apreciază

  7. Din pacate lumea de azi se condisera „cool” daca fuge din fata cratitei, dar uita cat de importanta e o masa buna, aburinda, care aduna laolalta toata familia.
    Ma bucur sa vad ca inca mai exista persoane care nu considera degradante momentele de placere din bucatarie ci, din contra, le ridica la rang de mare arta

    Apreciază

Comentează aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s