Încă un sos picant de roşii. Cu corcoduşe galbene

IMG_20150829_171355Când eram mică, în comunism, fructele erau mult mai puțin accesibile ca acum. Banane, ananas, portocale, nuci de cocos – erau doar poze ori imagini închipuite după poveștile auzite de la șoferii de la ONT. Cine avea rude la țară era mai fericit: avea de acolo măcar mere, prune, pere, ceilalţi depinzând de piețele comuniste.

Pe atunci, să folosești fructele pentru dulceață era de înțeles, doar aveam o industrie înfloritoare a conservelor. Mai puțin de înțeles era să le pui în sos. De aceea cred că rețeta mea de azi nu ar fi avut nicio șansă cu 25-30 de ani în urmă.

Căci despre un sos de roșii cu corcodușe am să vă povestesc astăzi. Un sos cu ultimele corcodușe, care nu-mi dau seama cum au rămas întregi, într-o cutie din frigider. (Hmm, cred că am un frigider cam mare de nu ajung prea des în toate colțurile lui.) Și s-au combinat corcodușele astea cu niște roșii de țară, ca să iasă un sos bogat și dulceag, bun de întins pe orice friptură.

O mână de corcodușe cam trecute, cam un kilogram de roșii cu aspect total necomercial, două-trei cepe albe și urâte, câteva linguri de ulei de măsline (ei, da, ăsta e singurul care arată bine de pe aici), o mână zdravănă de oregano (oarecum) verde, turmeric, sare, piper și un strop de boia iute de ardei, plus două linguri de miere. Asta-i lista de materii prime.

croco

Sosul acesta combină gemul de corcodușe cu bulionul, dacă mă gândesc puțin. Adică opărești corcodușele și apoi le cureți de sâmburi și coajă ca să le pui iar la fiert. Iar roșiile le cureți bine de coajă (și de semințe, dacă ții neapărat), ca să le pui și pe ele la fiert până scad.

Doar că cele două merg în cratiță împreună, peste ceapa care s-a rumenit un pic în uleiul de măsline. Și le lași să fiarbă pe foc viu, în mod constant, până scad cam la jumătate, căci și roșiile, și corcodușele sunt apoase ca un bulgăre de zăpadă pus pe calorifer.IMG_20150829_150558După ce au fiert o vreme și s-au împuținat, le înmulțiți cu mierea și sumedenia de condimente. Apoi, trasă cratița de pe foc, rămâne la răcit până tăiați mărunt și împrăștiați deasupra oregano pe care l-ați adunat de pe strat.

IMG_20150829_165420 IMG_20150829_171343 IMG_20150829_171420 IMG_20150829_171452 IMG_20150829_171503Nu-i așa de complicată rețeta asta, dar știu că așa spun eu de fiecare dată. Și știu că despre roșii am tot scris, dar cum să nu scrii când legumele astea oferă atâtea posibilități? Nu-i sezonul lor, cu toată seceta care le-a împiedicat să crească pe cât am fi vrut? Și apoi, le vom duce dorul în iarnă.

Dar vine curând sezonul gogonelelor și multe idei despre ce să fac cu ele îmi vor veni în minte. Și atunci mă voi întreba iar, așa cum fac de atâtea ori când întâlnesc abundența: dulceață ori murături??

Comentează aici

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s