Pepeni în saramură, murați ca în Moldova

IMG_20151003_111738Am căutat de curând pe blogul meu, degeaba, rețeta de pepene murat. Știu sigur că o aveam, doar am găsit-o și pe romaniagateste.ro, cu tot cu imaginile mele. Eu am pus-o acolo doar.

Cum nu am găsit-o (probabil s-a pierdut pe undeva, pe drumul dintre Blogger si WordPress, când am mutat blogul), am luat-o de la capăt și am făcut-o iar. Și v-o arăt acum, ca să găsească ce și-a dorit și curiosul care voia să știe de la mine cum se murează harbujii.

Pepenii roșii – harbuji, pe moldovenește – sunt o altă amintire de-a mea din copilărie. Bunicul îi punea într-un butoi măricel, iar când îi aducea din beci, erau atât de reci încât li se umplea coaja de lacrimi dinainte ca noi să apucăm a mușca din ei.

Am cumpărat opt sau nouă pepenuși și un butoiaș de 25 de litri. L-am cumpărat pe probate – cât spațiu atâția pepeni, să nu irosesc aiurea nici fructul, nici butoiul. De la același nene Valică din Piața Gorjului am cumpărat mărar uscat, iar hreanul și ardeii iuți i-am găsit cam două tarabe mai încolo. Am găsit ușor și un porumb uscat, iar sarea grunjoasă era deja in sac, acasă.

IMG_20151003_111825Am opărit bine butoiașul cu o oală de apă clocotită, apoi l-am lăsat să țină la cald o căniță de oțet de nouă grade, cam preț de un sfert de oră. Asta ca să iasă mirosul, microbii și duhurile industrializării, iar murătura să rămână curată. Am clătit cu apă rece butoiul și am făcut așa loc pentru cei nouă pepeni mititei, bine spălați și ei.

Am răsfirat printre ei boabe de porumb ca sa rămână zeama clară și așchii de hrean, felii de usturoi și mărar uscat pentru aromă. Am împrăștiat peste ei boabe de piper negru, de muștar și de coriandru și apoi i-am lăsat să aștepte saramura.

IMG_20151003_112703Nu-mi place sarea în exces nici în murături, nici în altceva, așa că măsura mea sfântă de sare este de o lingură mare cu vârf la un litru de apă călduță. Amestec bine până se dizolvă sarea și abia pe urmă torn peste ce am pus la murat, altfel rămâne sarea în urmă și saramura nu-și mai face treaba.

Așa și acum: am pus într-o oală de trei litri apă și trei linguri mari cu sare, am amestecat bine, apoi am pus in butoi. Nu au fost de-ajuns, am mai făcut încă trei litri, din care mi-a rămas cam o cană.

IMG_20151003_113629Cum pepenii nu-s tocmai o vegetală ascultătoare (nu intră în butoi chiar unde vrei tu și mai și plutesc în saramură), le-am trântit deasupra o scândurică, împinsă înapoi în butoi de fundul unei farfurii devenite capac pentru butoi.

IMG_20151003_113634Am lăsat butoiul în casă, la căldură, câteva zile. Era mai cald ca afară, dar nu exagerat – în jur de 20 de grade. Când s-a mai liniștit din fiert, l-am mutat afară, la rece, cu capacul deasupra.

Nu am tăiat încă niciunul. Nea Valică spunea să îi încep la Crăciun. Dar așa inimă am eu, să las bunătățile astea să aștepte, când aproape începe postul? Păi se poate? Așa că am decis să sacrific unul săptămâna viitoare. Stați pe-aproape, vin cu dovada a ceea ce a ieșit. Măcar să știu că nu am repetat degeaba.

LATER EDIT: Am desfăcut de Crăciun acest butoi. Am nimerit un pepenuș nu foarte copt, dar bine murat și deloc moale. Nici prea sărat, nici prea acru, nici prea dulce. Nu vă pot povesti mai multe despre gustul său, pot să vă arăt doar câteva poze.

IMG_20151225_165806IMG_20151225_183341

L-am terminat rapid. La fel și saramura rămasă. Ce-i drept, vinul roșu și-a făcut atât de bine treaba la masa de Crăciun, că saramura de la pepenele murat nu-și putea găsi moment mai bun să fie băută…

One thought on “Pepeni în saramură, murați ca în Moldova

Comentează aici

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s