Pepeni în saramură, murați ca în Moldova

IMG_20151003_111738Am căutat de curând pe blogul meu, degeaba, rețeta de pepene murat. Știu sigur că o aveam, doar am găsit-o și pe romaniagateste.ro, cu tot cu imaginile mele. Eu am pus-o acolo doar.

Cum nu am găsit-o (probabil s-a pierdut pe undeva, pe drumul dintre Blogger si WordPress, când am mutat blogul), am luat-o de la capăt și am făcut-o iar. Și v-o arăt acum, ca să găsească ce și-a dorit și curiosul care voia să știe de la mine cum se murează harbujii. Continuă lectura

O rețetă tradițională: ardei umpluți cu varză

Bucatareli la borcan: Ardei umpluti cu varzaMi-am petrecut primii ani din viață undeva, într-un sat de pe dealurile Moldovei, pe unde drumul prăfuit dinspre Dorohoi trecea de liceul agricol din Șendriceni și unduia apoi peste coline, spre Dersca și pe urmă mai departe, spre Mihăileni.

Am mâncat acolo ciuperci bune de pădure, fragi cu smânână proaspătă și grasă și harbuji cât pumnul puși la murat de bunicul. Multe mâncări făcute după rețete vechi, pe care azi puține gospodine și le mai aduc aminte așa cum erau. Așa și cu ardeii umpluți cu varză, despre care vă spun în rândurile de mai jos. Continuă lectura

5 conserve de care ai nevoie în cămară iarna

conserveSuntem deja la mijlocul toamnei. Deja s-au cam făcut jocurile pentru umplut cămara, așa că s-ar putea ca lista asta să îți schimbe un pic planul, dacă ai omis ceva din ceea ce mi se pare a fi un minimum obligatoriu pentru orice cămară, pivniță ori congelator.

Cam orice dintre ce am trecut mai jos poate fi găsit în magazine, inclusiv iarna. Dar, dacă ai decis să fii om gospodar, care își face vara sanie și toamna murături, este de la sine înțeles să nu depinzi de ce produc alții și că vei dori să îți umpli cămara ori balconul cu ceea ce ai pus la borcan cu mâinile tale. Continuă lectura

Prune murate

Am promis, acum câteva zile, o rețetă de prune murate. Au trecut aproape două săptămâni de când le-am preparat și am așteptat să ajungă murătura la maturitate – sau măcar pe aproape – ca să pot face observații pertinente despre finalitatea rețetei. Nu-i frumos și nici nu ești credibil dacă vorbești în necunoștință de cauză, nu?

Continuă lectura

Roșii murate, cherry și colorate

Poze noi, rețetă veche: roșii mici murate în saramură, doar cu o mică variație: roșii roșii și roșii galbene, toate mici, din soiul Cherry. O simfonie de gust și culoare.

Continuă lectura

Broccoli și ridiche, în saramură. Adică murătură

Sunt oameni cărora nu le place broccoli în mod deosebit, dar noi nu ne numărăm printre ei. Prima oară când și noi am mâncat broccoli – preparat după o rețetă găsită într-o carte de bucate – nu am fost deloc impresionați. Am renunțat la rețetele altora și am improvizat, iar acum nu-i săptămână în care să nu avem broccoli pe masă. Iar cel mai mare mâncăcios de broccoli al familiei este copilul, ceea ce mă bucură.

Nu aveam cum să nu fac și murat. Pentru că seamănă cu conopida, am folosit o rețetă asemănătoare, care presupune o saramură din apă, sare și puțin oțet. Și nu am pus doar condimente, ci și o ridiche-două, mici și roze. 

Ce am folosit? Un broccoli, ridichi, condimente (piper boabe, muștar boabe, o frunză de dafin), câțiva căței de usturoi, apă, sare grunjoasă și oțet. Am spălat bine legumele și le-am tăiat în bucăți, apoi le-am pus într-un borcan de 800 de grame, peste ele adăugând condimentele și usturoiul tăiat feliuțe. 

Saramura am făcut-o din apă caldă, sare grunjoasă și oțet, proporțiile pentru un litru de apă fiind o lingură mare de sare și două linguri de oțet. 
Este practic o saramură cu oțet, pe care am folosit-o anul acesta la conopidă. Ceea ce îmi place la această combinație este că păstrează gustul specific murăturilor în saramură, făcând totodată legumele un pic crocante.  
Broccoli este o legumă destul de bățoasă când e vorba de pus în murături, văd eu… Am tot încercat borcanul, după primele 3-4 zile în care l-am ținut la temperatura camerei, în bucătărie, dar singura schimbarea era că se colorase saramura într-un roz dulce, de ridiche. Cam zece zile a durat până am ajuns la ce vedeți mai jos. 
Cred că se potrivesc cu orice friptură. Au un gust foarte delicat, mai ales ridichea. Dealtfel, mi-am propus să aplic aceeași rețetă și pe două legături de ridichi separat, pentru că mi-a plăcut la nebunie cum au ieșit.

Verze de Bruxelles murate românește

Când le-am văzut pe raft, în magazin, păreau a fi legume de jucărie, accesorii pentru bucătăria de jucărie aflată câteva picioare mai la dreapta. 
Știu că varza de Bruxelles este o legumă care conține vitamina C și acid folic, dar întâmplarea a făcut să nu ne întâlnim până acum. Din cauza asta am avut oarece dificultăți în a alege caserola potrivită, în așa fel încât să iau ce-i mai proaspăt și mai bun. Am nimerit-o, până la urmă: cu frunze neveștejite și nici verde-gălbui, ci mai degrabă albicioase.
Așadar, dintr-o caserolă de varză de Bruxelles am făcut murături în saramură, după rețeta clasică. ”Rețetă clasică” înseamnă apă, sare grunjoasă, boabe de piper și muștar, semințe de mărar (în loc de crengi uscate), usturoi și țelină. Lăsăm improvizațiile pentru altă dată, avem deja o variabilă: varza de Bruxelles. 

Verzele astea mici au dat jos un rând de foi (mai degrabă le-aș spune foițe:)), apoi au făcut o baie. Am tăiat puțin cotoarele și am pus toate verzele într-un borcan, intercalând usturoiul și condimentele.

Deasupra am turnat saramura, făcută din apă caldă și o lingură de sare grunjoasă la litrul de apă. Am pus borcanul într-o farfurie (nivelul lichidului urcă, în perioada de fermentație) și am acoperit fără să strâng capacul. După câteva zile la temperatura camerei (cam patru zile a stat, dacă nu mă înșel), varza are o altă culoare și un gust pe care aproape îl cunoașteți. 

Se aseamănă cu varza pe care o mâncăm de obicei cu fasole și cârnați, doar textura este puțin diferită: un pic mai tare și, pare-mi-se, un pic mai dulce. 
Sunt mici, delicate, pretențioase. De aceea, probabil, nu le-am putut vedea lângă o tocană țărănească din legume, ci doar prin preajma unei fripturi la cuptor.