Un eBook culinar pentru copiii noştri

Îmi place să bucătăresc conserve şi îmi plac copiii, de aceea şi am două bloguri: unul culinar şi altul de parenting, cum se spune mai nou. Mă bucur mult că am avut de curând ocazia să îmbin cele două aspecte, în cadrul unul proiect caritabil lansat de prietenii de la Gustos.ro. Primul eBook caritabil, cu reţete pentru copii, ale cărui încasări se vor duce în contul fundaţiei „Inimă de copil” din Galaţi. Pentru cine? Citiţi povestea lui Marius ori a centrului de zi de la Lieşti şi veţi afla.
Găsiţi acest eBook pe site-ul gustos.ro, la un preţ de 5 euro. Ce înseamnă cinci euro? Două pizza, 4 litri de benzină, două pachete de ţigări… Ne putem lipsi de ele, măcar o dată? Beneficiul este pentru copiii noştri: cei de acasă (care se vor bucura de multe reţete interesante) şi cei din Galaţi şi Brăila (beneficiarii donaţiilor).
Mă onorează să mă număr printre partenerii acestui proiect, alături de SfatulParintilor.ro, Diversificare.ro, Parentime.ro, Prokid.ro, Cristi Roman (foodblog.ro), Laura Adamache (lauraadamache.ro), Laura Frunză (laurafrunza.com) şi Monica Roşu (foodiefamily.ro).
Dar să dăm cuvântul promotorilor acestui proiect:
Gustos.ro sărbatoreşte, în noiembrie, Luna Copiilor şi lansează ebook-ul “100 de reţete sănătoase pentru copilul tău”. În schimbul unei donaţii îconturile Fundaţiei Inimă deCopil din Galaţi, cititorii vor primi un ghid complet de alimentaţie pentru cei mici, scris împreuna cu specialişti şi mămici.



Prin acest eBook, cea mai mare comunitate culinară din .ro vrea să ofere informaţii corecte despre ce înseamnă nutriţia sănătoasă a unui copil, dar şi să îi ajute pe cei mai putini norocoşi. Toate fondurile strânse vor merge la Fundaţia Inimă de Copil din Galaţi, care are în grijă copii cu dizabilităţi, copii HIV+ şi copii fără posibilităţi financiare.



“Reducerea semnificativă a finanţărilor externe este o importantă provocare căreia trebuie să îi facem faţă. Astfel, implicarea Gustos.ro în programele noastre, prin componenta socială a proiectului Luna Copiilor şi prin eBook-ul „100 de reţete sănătoase pentru copilul tău” este foarte importantă pentru noi. Ne onorează şi ne bucură. Am fost impresionaţi de dorinţa manifestată de a fi alături de noi în încercarea de a-i sprijini pe semenii noştri. Mulţumim celor din echipa Gustos.ro că au ales să ne fie prieteni, parteneri şi susţinători”, a declarat Anna Burtea, Director Executiv al Fundaţiei Inimă de Copil.



Ghidul este structurat pe vârste (0-3 ani, 3-7 ani, 7–10 ani şi 10–14 ani) şi, pe lângă cele 100 de reţete, conţine articole, sfaturi şi idei pentru o nutriţie corectă a copilului, din momentul diversificării şi până când acesta este la şcoala. Unii dintre cei mai importanţi bloggeri culinari (Laura Adamache, Monica Roşu sau Cristi Roman), dar şi mămicile specialiste de la Diversificare.ro sau de la SfatulParintilor.ro au participat la scrierea acestui eBook cu informaţii esenţiale despre hrana micuţilor. În plus, pentru a găsi cu uşurinţă ingrediente sănătoase, la finalul ghidului există un catalog al Magazinelor Bio din ţară.



“100 de reţete sănătoase pentru copilul tău” are 125 de pagini şi poate fi descărcat în schimbul unei donaţii de 5 euro (22,89 RON – în funcţie de rata de schimb a zilei respective). Donaţia se poate realiza online, pe pagina dedicata campaniei de pe Gustos.ro: http://copii.gustos.ro/carte-cu-retete/.
Haideţi să facem o faptă bună şi să ajutăm copii care, altfel, au mult prea puţine speranţe!

Gem pentru copii, din căpşuni, banane şi mentă

La momentul la care citiţi aceste rânduri, din ceea ce vedeţi aici a rămas doar borcanul. De ce? Întrebaţi un copil pofticios de cinci ani şi jumătate ce părere are despre căpşuni şi banane şi veţi înţelege.

Lista de cumpărături pentru această reţetă este scurtă: jumătate de kilogram de căpşuni, două banane mari, o cană mare de zahăr, trei fire de mentă şi puţină sare de lămâie.
Am spălat căpşunile şi le-am lăsat la scurs, apoi le-am tăiat în patru și am pus zahărul peste ele. Nu erau prea mari, dar vroiam să se zdrobească în timpul preparării. Doar fac gem, nu dulceață…
Când s-a topit zahărul, am pus căpșunile la foc mediu. Când compoziția aflată pe foc s-a îngroșat, am zdrobit bananele și le-am stropit cu zeamă de lămâie și le-am pus peste căpșuni.
A fiert gemul acesta cam 20 de minute. Când am probat dacă s-a legat, era destul de tare încât să nu curgă de pe felia de pâine ori din linguriță, deși, din cauza bananelor, are o consistență diferită de celelalte gemuri.
La final am adăugat menta: trei crenguțe zdravene. Puteți pune și câteva picături de esență de mentă, dacă vi se pare că nu se simte destul aroma mentolată.

Borcanul pe care îl vedeți în imagini a fost singurul. A ajuns doar două zile și a fost prea puțin.
Deja mă întreabă copilul când mai fac gem de banane și căpșuni.

Reţete de la micul bucătar: suc de căpşuni şi lămâie

– Mami, pot să iau eu lămâia asta? Vreau să beau suc.
– Sigur.
Şi ia lămâia şi o stoarce atât cât poate el, cu două mânuţe care nici împreună nu fac cât lămîia. Varsă sucul într-un pahar şi, înainte să apuc să mai spun ceva, înşfacă şi castronul cu căpşuni, să îl văduvească şi pe el de suc.
– Staaai, ce faci, puiule? Ce amesteci acolo?
– Lasă-măăă, e sucul meu… E bun, ştiu eu! Ai să vezi!
Şi a fost bun. Îndoit cu apă, a ieşit jumătate de pahar, nu mai mult. A fost destul să îmi dau seama că avea dreptate puştiul. Dealtfel, doar pentru asta a fost destul…
Şi dacă am văzut că a avut dreptate, am luat-o de la capăt. De data asta, cu alte lămâi şi căpşuni şi cu aparatul foto la îndemână. Am păstrat însă bucătarul.
Iar bucătarul a avut la îndemână două lămâi şi un kilogram de căpşuni tăiate bucăţi, amestecate cu o cană mare de zahăr şi lăsate peste noapte. Aşa împachetate, căpşunile au lăsat cam 650 de mililitri de suc, pe care l-a amestecat juniorul cu zeama celor două lămâi.
 Cu tot cu zeama lămâilor, s-au făcut 800 de mililitri de suc.
Aici am intervenit eu, totuşi. Ca să nu se altereze sucul şi să poată fi păstrat fără riscuri de pe o zi pe alta, l-am pus la fiert, împreună cu trei căni de apă. După un sfert de oră de ţinut pe foc, a ajuns în sticle şi apoi la frigider. Şi tot a mers şi nişte apă minerală, la final, căci se pare că cele trei căni de apă adăugate de mine nu au fost de ajuns. Iar preparat petru perioade mai lungi, are nevoie de ceva aspirină, zic eu.
Ce să mai spun despre reţeta asta? Dacă vă povestesc că doi oameni mari se certau cu un ţânc de patru ani pentru jumătate de pahar de suc, mă credeţi?
Later edit:  Între timp, micul bucătar a „produs” şi varianta mult mai sănătoasă a sucului, cu miere de albine. Sucul – în noua componenţă – căpşuni, miere, lămâie – a primit şi un nume: „suc de mămâie”. Adică suc cu miere şi lămâie.
Cum el mi-a botezat şi dulceaţa de gogonele cu nuci „gogonuci”, iar cea din melci de lămîie „portomelci”, am încredere în simţul lui şi aşa să-i rămâna numele sucului: „suc de mămâie”.
Ceea ce am uitat să spun mai devreme (şi acum îmi repar greşeala) este că acest suc merge preparat şi cu îndulcitor, astfel că poate fi consumat şi de către diabetici. Lămâia – şi, în general, citricele – sunt printre fructele pe care diabeticii le pot mânca fără grijă. Căpşunile conţin substanţe ce pot fi de folos în diabet, dar consumul lor nu trebuie să fie exagerat, limitându-se la circa 300 de grame zilnic.

Floricică sau viermișor?

Nu reușesc întotdeauna să-mi fac copilul să mănânce legumele, așa că nu este ieșit din comun să inventez animale și flori din legumele din farfurie. Așa s-a întâmplat și de data asta, cu o conopidă din care a ieșit o delicioasă masă de seară, linsă din farfurie până la ultima picătură. Cu ce am făcut asta? Câteva buchețele de conopidă, un ou și câteva linguri de smântână.

Conopida am fiert-o puțin, în apă cu ceva condimente. Nu multe: sare, un pic de piper și un praf de busuioc. Am scos-o din apă și am pus-o la scurs, timp în care am bătut un ou mare cu două-trei linguri de smântână.

Am pus sosul din smântână și ou peste conopida împrăștiată într-un castron termorezistent…

… și am pus totul la cuptor pentru 15-20 de minute. Am obținut niște buchețele pitite sub o crustă bine mirositoare și – recunosc – puțin cam bronzată.

Deși nu arăta rău, nu mi s-a părut suficient de tentantă pentru ca piticul meu să o mânânce cu convingere la cină.
Drept urmare, am scos conopida și am înșirat buchețele unul după altul în farfurie. Primul buchețel a primit doi ochi din cuișoare și o frunză de pătrunjel într-o crăpătură ce mi s-a părut a aduce a gură. Și așa, masa de seară nu a mai fost nici conopidă și nici floricică, ci un foarte simpatic viermișor.
Săracul viermișor nu a mai apucat vreo altă fază a existenței sale, singurele vietăți rămase în farfurie, în seara aceea, fiind gărgărița roșie și fluturele mov…