D-ale bucătăriei. Necesare

Am făcut o listă scurtă de cumpărături cu ustensile pentru bucătărie:

Oare le găsesc?

Ce să NU faci când pui conserve pentru iarnă

Când cineva are o problemă și caută un răspuns, cel mai adesea primește zeci de sfaturi de la cunoscuți, rude, prieteni.
Fiecare îi spune cum să facă să obțină ce vrea și unde să caute ce-i trebuie, condimentând adesea sfaturile cu experiențe personale reușite.
Ne pricepem toți nu doar la politică și fotbal, ci și la orice necesită clarificări și răspunsuri, transformându-ne în specialiști de ocazie, care știu cum să facă de toate.

Continuă lectura

Un alt fel de reţetă

Când am început să scriu pe acest blog, m-am gândit, în primul rând, la ceea ce faci în bucătărie pentru a pune în borcan, sticlă ori farfurie. Cu timpul, mi-am dat seama că inventivitatea şi ideile nu trebuie să se limiteze neapărat la ceea ce prepari sau mănânci şi că, aşa cum bine spunea cineva, „the sky is the limit” pentru orice vrei sa faci în bucătărie şi, în general, în viaţă.
Unde vreau să ajung? La faptul că poţi ieşi din monotonie nu doar punând un bob parfumat în plus în mâncare ori două frunze verzi şi un fruct într-o sticlă de oţet pentru salată. Sau, cum am spus în descrierea acestui blog, „bucătăria este, până la urmă, un loc în care poţi fi atât de liber pe cât vrei să fii”.
Altfel spus, am dat o nouă faţă şi altor lucruri decât borcanele de murături. Au urmat o cană mult de-a dreptul plicticoasă cu transparenţa ei şi un teanc de cutii de ceai pe care le mutam de colo colo, fără să le găsesc rostul.

Ca să schimb faţa cănii, m-am jucat puţin cu două pensule şi câteva tuburi de vopsea acrilică. Am desenat întâi iarba, apoi zambilele şi narcisele şi-ai găsit singure drumul. Fluturii nici nu mai ştiu cum au apărut.
Asta am făcut într-o zi petrecută acasă. Aş fi gătit ceva interesant, dar pictatul este o ocupaţie mult mai puţin solicitantă pentru un bolnav mucios şi febril.
Este un alt fel de reţetă, în acelaşi sens ca şi multe altele de pe acest blog: chiar dacă poţi găsi totul de-a gata în altă parte, pregăteşte-ţi singur ceea ce-ţi place, aşa cum îţi place, pentru a-ţi face viaţa mai frumoasă.

O dulceaţă – gem drept cadou

Măr, scorţişoară, stafide, esenţă  de rom şi ceva zahăr mi-au trebuit pentru o delicioasă dulceaţă, dată în dar înainte de Crăciun, într-un borcan cu fundă roşie şi învelitoare simpatică. Mai exact, un kilogram de mere, două-trei linguri de stafide, o cană şi jumătate de zahăr, o sticluţă de esenţă de rom şi o linguriţă de scorţişoară măcinată. Plus o jumătate de lămâie.

Am curăţat merele şi le-am tăiat cubuleţe mici. Le-am stropit cu zeamă de lămâie (ca să nu se închidă la culoare) şi le-am amestecat cu zahărul. După 15 minute, le-am pus la foc viu.

Stafidele le-am pus la înmuiat în esenţa de rom încălzită, unde au stat cam jumătate de oră.
Cât au stat stafidele la înmuiat, am lăsat merele să fiarbă. La un moment dat, au nevoie de un aport de lichid, pentru că scăzuseră prea mult. Eu am adăugat stafidele cu tot cu rom şi am pus apoi şi un păhărel de vin de măceşe. Puteţi adăuga apă ori suc de fructe (de mere ori portocale) sau vin alb dulce ori lichior. Am pus şi aproape o linguriţă de scorţişoară măcinată. Când am oprit focul, merele erau foarte moi, iar compoziţia lipicioasă şi compactă. Un fel de gem cu gust de plăcintă cu mere…
Am ocupat cu gemul acesta două borcane, care au primit hăinuţe de sărbători: căpăcele din hârte colorată, funde roşii şi etichete cu decoraţiuni verzi şi roşii…
…şi care s-au alăturat apoi unei armate de alte asemenea borcane, care şi-au luat foarte în serios rolul de cadou de Crăciun.
Foarte simplu, nu-i aşa?

Dileme lingvistice de bucătărie

M-am amuzat sănătos citind dilemele lingvistice ale Dariei cu privire la niscaiva ustensile de bucătărie. Cum pe mine nu m-au cruţat chinurile de a găsi cel mai potrivit nume pentru „chestia aia cu care faci nu ştiu ce”, mi-am zis să nu-i cruţ nici pe alţii şi să cer ajutorul public întru botezarea pe vecie a susnumitei scule.
Aşadar, aveţi mai jos împricinata. Sigur, mai întâi, m-aş bucura să aflu la ce credeţi că se foloseşte. E din cauciuc şi e moale, ca o băşică. Eu recunosc că am avut ceva dificultăţi în identificarea scopului ei în lume şi viaţă. Şi, după cum vă spuneam, dilemele nu au încetat nici după ce am aflat ce se face cu ea.

Cu a doua ustensilă, e mai simplu, zic eu. Dar tot nu am reuşit să îi găsesc un nume…

Idei??

Nenumăratele arme secrete ale bucătarului

Nu ştiu ce îmi este de cel mai mare folos în bucătărie… Nenumăratele palete, strecurători, polonice sau cratiţe şi oale… Poate oţetul ori sarea, scobitorile ori zgârciurile rămase de la borcanele ori sticlele aduse de la ţară. Ori poate hârtia de copt, folia de aluminiu sau şerveţelele de hârtie…
Să facem mai bine o scurtă trecere în revistă.
– Sarea ajută la curăţarea cu uşurinţă a ouălor fierte şi a nucilor, la spălarea spanacului şi salatei, la recuperarea merelor zbârcite, la prevenirea mucegăirii brânzeturilor şi la menţinera laptelui în stare proaspătă.
– Lămâile împiedică oxidarea cartofilor şi lipirea orezului de cratiţă, la împrospătarea salatei, la odorizarea frigiderului şi la curăţarea tocătorului din lemn.
– Merele fac ca puiul gătit şi prăjiturile să poată fi păstrate fraged şi ajută la coacerea gogonelelor, la extragerea excesului de sare din mâncăruri sau la înmuierea zahărului brun.
– Bicarbonatul de sodiu poate înlocui drojdia, ajută la curăţarea legumelor şi a fructelor proaspete, elimină mirosul de peşte şi scade aciditatea alimentelor.
– Scobitorile sunt de mare folos pentru a verifica dacă s-au copt prăjiturile şi pentru a deosebi bucăţile de friptură, pentru scoaterea căţeilor de usutori din marinată, pentru evitarea datului în clocot, prepararea cartofilor la micorunde, dozarea sosului pentru salată ori întoarcerea cârnaţilor pe grătar.
– Tăviţele pentru cuburi de gheaţă sunt foarte bune suporturi pentru congelarea legumelor, verdeţurilor, a sosurilor, a supelor şi vinului rămas neconsumat sau a altor resturi de mâncare, pentru a fi utilizate mai târziu.
– Elasticele de la borcane sunt folositoare pentru a preveni alunecarea lingurilor în castroane, pentru fixarea capacelor pe cratiţe sau pentru apucarea paharelor.
– Hârtia de la filtrul de cafea este foarte potrivită pentru acoperirea alimentelor puse la încălzit în cuptorul cu microunde, dar şi pentru îndepărtarea bucăţilor de dop de plută căzute în vin şi a resturilor din uleiul pentru prăjit, precum şi ca suport pentru floricele, hotdog sau cornete de îngheţată.
– Folia de aluminiu este perfectă pentru coacerea unei prăjituri cu o crustă uniformă, pentru înmuierea zahărului brun, pentru fabricarea de forme speciale pentru copt sau a unui castron uriaş de salată, precum şi pentru a păstra calde pâinea şi chiflele.
Am descoperit multe din acestea, de curând, o carte în care am găsit răspunsuri chiar şi la întrebări pe care nu mi le-am pus niciodată.
Voi de ce nu vă puteţi lipsi în bucătărie? Care sunt armele voastre secrete?

Funny break

A venit toamna. Au apărut dovlecii, de toate mărimile și formele…

Câte nu pot fi făcute din ei?!…



Spre amuzamentul celor mici…

… sau foarte mici.

Weekend plăcut!